Aceste plante delicate, daruiesc flori, intr-o fascinanta variatie de culori si forme. Sunt din ce in ce mai cautate si aproape orice „florar”, are in casa cel putin o violeta sau o gloxinie.
Acum zeci de ani, am primit in dar o violeta. Eram adolescenta si a fost prima planta pe care am incercat sa o ingrijesc. Din dorinta de a o vedea cu flori multe, am exagerat cu apa si cu zat de cafea. Cine m-a sfatuit sa-i pun zat de cafea, nu mi-a spus ca nu trebuie sa aiba si zahar in compozitie si ca e bine sa fie pus rar si
foarte putin. Planta a putrezit.
VIOLETELE de peste ani, au avut parte de alt tratament. Plantate fiind in ghivece de dimensiuni reduse, cu orificii multe la baza, le asigur aerisirea radacinilor. Am obtinut plante viguroase, din frunze ce au facut radacini in apa si cateva frunze mititele. Atunci sunt bune de plantat. Foarte multi ani am folosit pentru ele un amestec de pamant de padure, cu pamant de gradina, din vie. Printre randuri de vita era plantat si hrean .
Acesta alunga daunatorii de multe feluri.Cu alte cuvinte, nu aveam surprize cu bacterii, virusi… aduse de ce misca prin pamant. Violetele sunt foarte sensibile si predispuse la tot felul de boli.
Cata vreme am folosit acest amestec de pamant, am avut violete viguroase si inflorite cel putin jumatate de an. Acum folosind mai mult pamant cumparat si plantele cumparate fiind tratate cu hormoni de inradacinare si inflorire, cu greu reusesc sa mai pastrez 1-2 ani o violeta care sa si infloreasca, dar sa mai inradacinez din frunze.
Din greseli si sfaturi am invatat ca le trebuie apa ritmic dar numai cand se usuca pamantul, 3-5cm in adancimea ghiveciului, de marime mica. Verific cu degetul sau cu scobitoare. Vor apa calduta si statuta. Au nevoie de picioare calde si sub ghiveci asez servetel uscat. Le place lumina de vest. Primesc ingrasamant cat mai natural( zeama de urzici, zat de cafea ) in cantitati mici si rar– 2-3 ori pe vara. Foarte rar, atunci cand nu dau semne de inflorire, pun putin ingrasamant pt plante cu flori. Inflorirea lor poate sa fie stimulata prin ruperea frunzelor de pe margine.
Coditele frunzelor sunt atacate de daunatori diversi. Stropesc preventiv solul, coditele si spatele frunzelor cu insecticid si fungicid, incercand astfel sa previn putrezirea plantei.Pe cat posibil, frunzele atacate trebuie indepartate.Nu suporta temperaturi scazute dar nici sa stea in bataia soarelui de amiaza. Prefera uscaciunea cateva zile, decat excesul de apa. Cand am timp le indepartez praful de pe frunze cu o pensula moale.
STREPTOCARPELLA – a ajuns pe mainile mele acum vreo 2 ani. Nu-mi pare ca este atat de pretentioasa ca violeta. Se inmulteste din varfuri de lastari asezati direct in pamant, sau lasati in apa pana fac radacini.Este un deliciu pentru paduchi si paianjenul rosu. Nici ea nu suporta excesul de apa si frigul. Iubeste lumina de la rasarit si de la amiaza. Daca are astfel de conditii, va inflori aproape tot anul.Este stropita cu apa calduta pe timpul verii si la nevoie cu insecticid. Asa cum am mai spus, de multe ori folosesc spirt diluat cu apa sau detergent de geamuri in loc de insecticid. Apoi la ceva timp apa calda. Planta mea, riscul meu. Creste repede si are aspect de tufa. Imbatraneste pe parcursul anului si din diverse motive mai cad frunzele. Acolo unde cad frunzele apar lastari noi. Eu am intinerit planta in fiecare toamna; ocupa loc mai putin. Are
nevoie de pamant hranitor. Spre deosebire de violeta, aceasta plantuta suporta sa stea afara la loc luminos, dar ferit de soare direct pe frunze.
ALSOBIA -acum cativa ani am primit un lastar de alsobia inradacinat in pastila de turba. Era la sfarsit de primavara. L-am replantat in pamant usor dar hranitor. Pana iarna a crescut si a facut stoloni cu alti lastarei.
Eu reusesc sa inradacinez din stoloni asezati in pamant pana la baza unui lastar sau din lastari curatati de randul de frunze de la baza si la fel asezati in pamant si ghiveci foarte foarte mic. Totul pus in mini sera improvizata.Nu suporta uscaciunea dar nici apa in exces.Creste destul de repede si dupa 2 ani am taiat stolonii pentru ca brusc s-au lemnificat.Este atacata de musculita alba si paianjenul rosu si…Suporta stropiri cu apa calduta si de cele mai multe ori este suficient acest tratament pentru indepartarea miscodeniilor. Infloreste de primavara pana toamna tarziu, fara pretentii de stimulare.Pamant bun sa aiba si un pic de perlit. Un amestec de pamant de frunze cu turba fibroasa, la mine i-a priit. A stat intr-un loc unde primeste lumina v-n-e.
Se simte bine in ghiveci suspendat. A stat in permanenta in interior.
EPISCIILE SI CHIRITELE mele, au primit cam aceeasi ingrijire.
Sunt plantate in ghivece mici ,cu orificii largi pentru aerisire buna.La pamantul de frunze folosit pentru ele, adaug pamant de florarie (o combinatie ce contine un amestec de turba rosie cu turba neagra) si putin perlit. Le prieste. Nu suporta excesul de apa,dar nici uscaciunea .Excesul de apa duce la putrezirea plantei iar lipsa apei la uscarea frunzelor. Sunt atacate de daunatori si de aceea si ele trebuie stropite cu insecticid. Inainte de plantare, caut sa oparesc pamantul cu ceai de musetel si apoi cu apa curata. Sunt stropite vara pe spatele frunzelor si pe tulpina cu ceai caldut de musetel, apoi cu apa. Episciile reactioneaza la schimbarea locului si temperaturi scazute; pierd frunzele si poate urma moartea plantei. Asta iarna am pierdut plante mature si acum in toamna inca una era pe duca din cauza frigului .Nici temperaturi ridicate nu suporta. Din aceasta cauza stau la ferestre nordice vara. Iarna le tin mai departe de geam si pe suporturi de lemn. Ingrasamant nu le pun. Am reusit sa inradacinez episcii din butasi asezati direct in pamant sau care au facut radacini in apa. Si din frunze apar plante noi, dar dureaza mai mult. Chiritele inradacineaza din frunze mature. Sunt atractive si prin frunze si prin flori. Infloresc abundent de la inceputul verii pana la inceput de octombrie. Am obsevat ca daca radacina si tulpina sunt sanatoase reusesti sa salvezi o planta ce a pierdut frunzele(este valabil si pentru chirite dar si pentru episcii). Ramane in pamant, ceva ca un mic tubercul si un pic de tulpina la suprafata. Am lasat planta fara apa ceva vreme si apoi am udat cate putin si rar pana la ivirea primelor frunze. In acest timp planta sta la minisera pana cand este suficient dezvoltata. Pe timpul verii am dat chiritele afara in loc umbrit. Este riscant totusi. Episciile au fost tinute in interior in permanenta.
ACHIMENESII, KOHLERIILE, SMITHIANTHA, EUCODONIA si SEEMANIA BOLIVIAN SUNSET se dezvolta din rizomi ce sunt plantati in turba fibroasa in amestec cu putin perlit si pamant de padure usor nisipos. Rizomii i-am plantat la o adancime de 2-3 cm. Imi pare ca plantati mai la suprafata, planta este mai anemica si infloreste mai putin.Cand rizomii au ajuns la adancime mai mare, am avut surpriza, ca planta sa iasa prin orificiile de la baza ghiveciului. Marimea ghiveciului este proportionala cu nr de rizomi plantati.
Se pot inmulti si din lastari. Uneori apar rizomi la baza frunzelor de achimens sau chiar pe tulpini la suprafata. Se intampla la plante mature. Acestia se planteaza dar infloresc mai greu. Primesc apa ca orice planta pe timpul verii; udare dupa uscarea pamantului la suprafata.Apa in exces duce la putrezirea rizomilor. Lipsa apei duce la disparitia rizomilor si la disparitia plantei.Rizomii se usuca si ramane ceva ca pulberea din ei.
Pe timpul iernii intra in repaus achimenesii, eucodonia, smithiantha si seemania Bolivian Sunset. Am invatat prin pierderea de rizomi ca este gresit sa fie tinuti fara apa iarna.
La cateva saptamani sunt stropiti cu apa calduta si cu insecticid in farfurie si la suprafata solului.Trebuie sa ajunga apa si in sol.Stau la racoare(15-16 grade) si intuneric pana in februarie cand sunt adusi la lumina si temperatura camerei. Pana anul acesta i-am lasat cu tijele uscate peste iarna. In aceasta toamna am taiat tijele uscate si i-am replantat. Am primit acest sfat de la o mare iubitoare de achimenesi. Sa vedem ce va urma. Eucodonia am primit in aceasta vara. A inflorit abundent cateva luni. Acum au ramas rizomii in pamant. Va avea parte de repaus peste iarna. Smithiantha si seemania Bolivian Sunset intra in repaus
mai tarziu. Smithiantha poate inflori pana in iarna. Nu au pretentii prea mari la ingrijire. Sunt mai putin sensibile decat achimenesii peste iarna. Ierneaza in aceleasi conditii.In perioada de crestere si inflorire, toate aceste plante au nevoie de lumina puternica dar nu pot sta in soare. Kohleriile sunt mult mai pretentioase. Vara aceasta au inflorit greu si putin.Iarna trecuta au pierit multi rizomi. Am ajuns la concluzia ca lipsa apei a fost de vina. Le-am lasat fara apa multa vreme si rizomii si-au pastrat forma dar la atingere erau ca o pulbere. Anul acesta le voi pastra in stare de vegetatie. Unele abia acum incoltesc asa sper sa reusesc mai bine cu ele. Vor sta la caldura , lumina si vor primi apa calduta la uscarea pamantului.Ideea mi-a venit cand am vazut intr-un magazin doua kohlerii uriase pline de flori 7-8 luni pe an. Mi s-a spus ca spre iarna cand nu mai infloresc, lastarii sunt taiati la jumatate. Nu sunt miscate din loc si primesc…vitamine. Poate vor iesi si ale mele cu bine din iarna.
GLOXINIA SI SINNINGIA – plantute ce se dezvolta din bulbi plantati cu scobitura in sus in pamant amestec, turba cu pamant usor nisipos. La sinningia adaug si putin perlit. Gloxiniile stau in ghivece de marime medie, iar sinningiile se dezvolta in ghivece mai mici. Si bulbii lor sunt mai mici. Au nevoie de lumina dar nu soare pe frunze. Le ud la nevoie, adica la uscarea pamantului. In perioada de inflorire nu trebuie deranjate din loc. Doua dintre sinnigiile mele au nevoie lumina foarte puternica pentru inflorire; Conspicua si Red Raindrops . Hibrizii primiti in vara sunt foarte harnici la inflorit si lastaresc frumos. Sinningia Blue Ciel este plina de flori 4-5 luni pe an.
Dupa inflorire intra in repaus si ierneaza la temperatura de 15-16 grade.Reduc udatul pana la aparitia frunzelor noi. Le replantez toamna tarziu, in pamant dezinfectat. Pe timpul iernii stropesc pamantul preventiv pentru indepartarea daunatorilor. Am pierdut sinningii pornite in floare din cauza pamantului infestat . Ca si rudele lor si acestea putrezesc la exces de apa si bulbii se ofilesc si se usuca planta daca nu sunt udate la timp. In ceea ce priveste inmultirea lor, pot spune si mai putine . Am reusit uneori sa obtin cate un bulbisor la frunze de gloxina in apa, la slipper si la sinningia Blue Ciel Le-am daruit in aceasta stare, dar nu am primit vesti despre ele…
Toate aceste plantute au nevoie de lumina buna pentru inflorire, pamant cat mai usor, hranitor si cu drenaj bun. Am observat ca folosirea ingrasamantului duce la distrugerea bulbilor si a rizomilor. Deci prefer varianta cu pamant bun pentru inflorirea lor. Picatura de apa pusa in plus sau in minus le poate distruge. Rizomii se inmultesc in pamant atat pe timpul iernii , cat si pe timpul verii, cand planta creste si infloreste. Aceasta in cazul in care au conditii bune de dezvoltare.
Rizomi cat mai multi sa gasiti in ghivece la primavara!